Whiskey.

de nemuritoarea

E greu.
E greu sa recunosc ca-s fericita fara tine-n viata mea. Tot haosul parca s-a spulberat aievea, am incalcat regulile si cred ca am castigat. Nu ceea ce-mi doream eu; incep sa cred ca ceva mai de valoare.
M-am indragostit ca o copila. Si e minunat. Imi port incet zambetul meu aprope real, ma indop cu o fericire comercializata, dar care imi hraneste putin orgoliul. Ma face sa ma ridic faptul ca cel de langa mine ma cauta din priviri, oriunde, ma proteaja si-mi poarta o aureola plina de caldura. Cred ca traiesc cea mai constroversata idila de pana acum, dar imi place. Imi place lumea fara tine. Imi place sa stiu ca esti departe, si ca n-o sa ma mai porti niciodata la piept.
Mi-ai fost drag. M-am atasat de amintirea ta si am gresit. Am calcat intr-o balta a greselilor timp de un an . Un an care m-a tocat psihic si pe care, cu toate puterea mea, il reneg. Imi incinerez tot trecutul care are vreo tangenta cu amandoi. Nu-mi vine sa cred cata inconstienta am fost, cat de confuza am putut fi, incat am reusit sa ratacesc pe cele mai delirante drumuri.
E a doua oara, cand ma ridic si reusesc sa trec peste dorul unei persoane. Iar acum, iti urez adio, dragul meu ucigas.

Anunțuri