Disectie.

de nemuritoarea

DSC_1148Nu pot trece peste.
Am ajuns la stadiul in care ma intreb, de ce a trebuit sa fii acolo. Cum a putut cerul sa se razbata in aceasta masura asupra-mi si sa mi te aduca o saptamana alaturi. O saptamana pe care o inramez, si o tin pitita in craniu, in mine, in tot ceea ce am crezut vreodata ca sunt..
Realitate ma doboara. Sunt o lichea nenorocita care plange dupa Fat-Frumos de peste mari si tari. M-as omori; dar oamenii sunt obisnuiti cu astfel de mironosite care-si plang de mila pe toate drumurile, se drogheaza cu drame mai ieftine ca narcoticele si au pretentii dupa. De ce mai cred ca ne vom reintalni?!
Dau in dementa. Am avut etalonul perfect al iluziilor mele, langa mine, la dreapta mea, la stanga mea, in fata.. Si totul doar pentru a-mi hrani acum nevoia de a rula alt film, de a scoate alta rola, de a intra intr-o alta mocirla. Am prea multe pacate ca sa ma opresc acum.
Disper. Sper sa fii fericit unde esti acum, langa cine esti..

Anunțuri