Hai sa ne jucam impreuna mereu.

de nemuritoarea

Nu stiu, nu inteleg… Mi-e inadmisibil. Stau pur si simplu si ma gandesc de ce nu vorbesc cu tine chiar acum, de ce nu-mi alini existenta cu propria-ti fiinta, de ce nu vii odata? Au fost prea multe incercari, prea multe zile cand vorbeam zi de zi, dar totusi.. m-ancalzeste ideea impacarii. E singura care-mi mai vindeca ranile. Si-am stiut de la inceput, de cand auzeam sopate incolo si-ncoace, stiam!..
Doamne, sunt o copila indragostita de alt copil! Niciodata nu m-am vazut intr-o astfel de postura; sa fiu hotarata sa intru in viata unui pusti si sa-l schimb, sa-mi indeplinesc o dorinta la care tot ravnesc. Ma doare. Ma doare ca stau si astept sa-mi spui ceval; dar stii sa indulcesti cafea amara pe care mi-ai turnat-o pe esofag cateva luni, dar nu-i suficient. Am sternul zdrobit inca si nu stiu daca esti capabil sa mi-l reasamblezi..
Mi-e chiar frica sa intru in depresie din cauza ta. Din cauza singurei persoane cu care sunt obligata sa dau ochii zi de zi ceva ani, si pe care mi-e inevitabil sa n-o iert necontenit..
Exista persoane care ma distrug pur si simplu. Imi induc alta mentalitate, imi fura gandurile si banii, si tigarile, si noptile, si cafeaua, si viata.. S-au mai potolit valurile trecutului, dar ce ma fac cu prezentul? E un tepus prea ascultit ca sa-l mai pilesc, si ma inteapa fix in miocard. Simt ca-mi explodeaza dendritele si ma delectez cu o dementa dulce-amaruie.
Sa merg in fata nu mai pot. Ma trag in spate iluziile si faptul lucid ca inca plang in noapte de dor.

Anunțuri