Convulsii.

de nemuritoarea

Acum, este unul dintre putinele momente, cand chiar te vreau inapoi.
Nu stii cum e sa traiesti de cateva zile toate momentele cand stiam c-am sa te pierd, si plangeam apoi cu speranta c-ai sa te intorci, si te intorceai.. insa a trebuit sa existe si o data finala! A trebuit sa ma descomspiri, sa-mi lasi parfumul sa fie imprastiat in lume, m-ai dat afara din singurul univers in care stiam ca gresesc si cu toate astea eram fericita in greselile mele! Mi-ai macinat fiinta, fiecare cartilaj este dezasamblat si urla dupa tine.
Te-ai mai gandit vreodata ca te-ai mai putea intoarce? Dupa zeci de certe, dupa zeci de „pa” aruncati in nas, si dupa toate minciunile pe care eu le-am iertat? Eu am gresit doar ca am decazut si am ajuns in bratele tale, dar tu in fata mea greseai in fiecare clipa! Si te iertam, si plangeam, si ma zvarcoleam in streangul amintirilor, si ma sunai, si ne minteam amandoi ca avem sentimente, ca avem atata in comun.. Dar defapt eram chiar aceiasi fiinta. Eram doi prefacuti patetici, azi m-antalneam cu tine si dupa cu alti 3, si ne copleseam unul pe altul in nopti pierdute impreuna, si adormeai cu vocea mea in encefal, spunandu-ti ca nu pot fi reala.
Stii, ai pierdut femeia perfecta pentru tine. Cred ca toata viata o sa traiesc cu impresia ca am fost perfecta pentru tine, ca ne potriveam mai mult decat oricine pe lumea aast, desi stiu ca nu-i adevarat. Pentru ca dac-ar fi, as fi langa tine acum. Ai fost genul de persoana care mi-ai macarcat atat de mult existenta, incat zambesc doar cand ma gandesc la numele tau. Cand merg pe strada, parca te vad in fiecare persoana, si intorc capul de 2 ori, ma uit lung in urma si realizez ca niciodata nu vei mai fi acolo, nu vei mai fi aici! Toate-s aberatii, tot ce am crezut eu vreodata ca poate inseamna un om pentru mine! Esti un preistoric, esti cazut de mult in mocirla destinului.
Si acum tu esti cu ea de gat, iar eu aici, tremurand, plangand si gandindu-ma cat de naiva sunt.

Anunțuri